PINO VENEZIANO

 

LI SCARSI

 

 

LI SCARSI

Cui morinu ammazzati
nta li fabbrichi,
cui morinu scacciati
sutta li casi,
cui morinu malati
‘nta li ‘spitala,
semu sempri
njàtri scarsi.
Cu sta ‘mpistatu
Dintra li barracchi,
lu cimiteru
ddi li morti viventi,
dunni li picciriddi
vennu manciati
ddi li surci
comu rifiuti.
S’ha vistu mai
‘na ricca essiri a luttu,
picchì lu maritu
travagghiava e morsi?
Chistu succeri
sulu a njatri scarsi,
‘cchì lu maritu
ppi la casa è tuttu.
‘Un ci succeri
mai ‘na disgrazia,
parinu amici
ddi lu Patrieternu,
si la vulemu fatta
chista grazia,
nn’am’ a pigghiari
lu cumannu.
Facemuccillu finiri
Chistu spassu,
ormai havi assai
chi sunnu ‘nta lu lussu,
juncemuni tutti
e senza aviri scantu
prisintamuci lu cuntu.
C’è ‘na malatia
ca nun pirduna,
chi veni ppi ‘nfittari
a li riccuna,
iddi si curanu,
speranu chi passa
però è mortali
la malatìa russa.
Hann’ a muriri
sti lupa affamati,
sùcanu sangu
comu li vampiri
sulu si nni nn’avemu libberatu
pi njatri spunta lu suli.
Russu è lu sangu
Russu è lu suli
Russu è lu focu
Russi ci su’ tanti ciuri
Russi semu tutti li scarsi.
Ma allura di nivuru soccu cc’è?
Cc’é sulu la mmerda.