CRISTU SI FICI SURFARARU
Na fonda di finestra sfilanzedda u scrusciu di carrettu 'nzunnacchiatu, e pani di vanedda alluntanatu, un carusu vannia la so virdura, la carriola di Peppi lu staddaru ca acchiana li muntati e li pinnina ........................... A la sfirriata di la cantunera a la palazzina di l'appaltaturi c'è ancora rumuri di bicchera avi na notti ca fannu rumuri avi na notti ca fannu schifiu lu celu di vriogna arrussichia supra na culunnetta na lumina mori, mori mori trantuliannu. Cristu si fici surfararu Cristu si fici surfararu
Tutta na vota a usu martiddati a usu martiddati di firraru 'nda li vaneddi e 'nda li purticati passa crapa, sunannu na campana tuppia a li porti forti lu craparu e 'nda l'agnuni sula chi chianciva a lu capizzu di figliu surfafaru la gna Maria cu la curuna 'nmanu
Chianci, arridi in silenziu, sugliuzzia Turiddu grapi l'occhi e murmuria "Ssa benedica" Madunnuzza mia talia la casa ---------------- la citalenaì ncapu la buffetta, lu trinciatu a lu ciovu appizzatu la scupetta ......dintra na panaredda che ogni tantu arrimina la cianciana Cristu si fici surfararu Cristu si fici surfararu
Turiddu talìa so matruzza amata la guarda e la vidi chi chianciva E chinu di scunfortu ripitiva: “Forsi era megghiu ca un nasciva “No, figghiu miu, nun parlari stranu fatti la cruci e nun parlari stortu oj ccà intra nni stu gaddinaru Cristu si fici, Cristu si fici surfararu Cristu si fici surfararu
|
CRISTO SI E' FATTO ZOLFATARO Bernardino Giuliana
Una finestra appena aperta un rumore di carretto preso ancora dal sonno e pane di strada buttato via, un ragazzo grida per vendere la sua verdura, il portone come ogni mattina, la carriola di Peppe che lavora nelle stalle che sale montagne e discese ripide ...................... Girando l'angolo delle case nella palazzina dell'appaltatore c'è ancora rumori di bicchieri è una notte che fanno rumore, è una notte che fanno baccano, il cielo è rosso per la vergogna, sopra la colonnetta un lumino acceso, muore muore, muore scuotendo tutto il corpo. Cristo si è fatto zolfataro Cristo si è fatto zolfataro.
Tutto ad una volta come marteòllate come martellate di fabbro ferraio nelle stradfe e sotto i portici passa una capra, suonando una campana bussa alle porte, forte, il capraro ed ion un angolo sola che piangeva sopra ilo cuscino del figlio zolfataro la signora Maria con loa corona in manoPiange, ride in silenzio, singhiozza
Turiddu apre gli occhi e mormora "Mi benedica" Madonnina mia guarda la mia casa ................................. il lume a petrolio sopra il comodino, il tabacco, appeso al chiodo il fucile ..... dentro un cestino di vimini che ogni tanto smuove le campanelline Cristo si è fatto zolfataro Cristo si è fatto zolfataro.
Turiddu guarda sua madre amata la guarda e la vede che piangeva e pieno di sconforti ripeteva: Forse era meglio che non fossi nato "No, figlio mio, non parlare strano fatti la croce e non parlare storto oggi qui dentro, dentro il galliaio Cristo si è fatto, Cristo si è fatto zolfataro Cristo si è fatto zolfataro.
|