<
SUTTA LU MARI
Pippo Rinaldi (Kaballà)
 
 

 

 
 
     
SUTTA LU MARI
Sutta lu suli, russu di focu,
figghiu d’Ulissi canti lu grecu.
Veni la sira, s’astuta u focu
figghiu d’Omeru studi lu grecu.
Sutta lu mari c’è l’amuri
menza fimmina e menza pisci,
beatu all’omu che c’arrinesci.
Du cielu cantu ammaliaturi
comu lu ventu smovi lu mari.
Quantu stupuri quannu vinisti
e fu d’amuri ca ti pirdisti.
Supra lu mari c’è l’amuri
menza fimmina e menza dea,
e l’ancantasti cu la poesia.
Vintunu iorni fu lu so sposu,
vintunu notti senza riposu.
Vuci luntani iornu di festa
amuri persu tra la tempesta.
Sutta lu mari c’è l’amuri
menza fimmina e menza pisci,
beatu all’omu che c’arrinesci.
Sutta lu mari c’è l’amuri
menza fimmina e menza dea,
e l’ancantasti cu la poesia.
Passa lu tempu, resta l’amuri,
parti la navi du profissuri.
Sona lu mari, canta Lighea
e si lu porta tra la marea.
Sutta lu mari c’è l’amuri
menza fimmina e menza dea,
e l’ancantasti cu la poesia.
Sutta lu mari c’è l’amuri
menza fimmina e menza pisci,
eternu è l’omu che c’arrinesci.