Stampa
Categoria: SANTRONE CARMELO
Visite: 2659

 

SANTRONE CARMELO

POESIE

I CULURI DA PUISIA

 

 

I CULURI DA PUISIA

Mi mangiu i manu quannu penzu a tia;
mi scutulassa comu n'aulivu;
un trovu l'estru pp'addisignariti bbonu,
se un sugnu giustu, cchi st'aiu a fari ccà.
Ci su pittura ca ccu l' occi ciusi,
ni tinginu di tili a mai finiri,
cci abbasta sulu, pinzari a cosi belli
ppi fari capulavura cchi pinnelli.
E ia, minciuni mia, cchi sacciu fari,
mi sentu un ranni inveci, un sugnu nenti;
mafidu seddru e veru a travagliari,
e tuttu u restu u fazzu com'un deficienti.
Vulissa culurari a puisia,
e certi voti a lettu m' arrinnescia:
- scurrunu ddri paroli comu l'oliu,
ma d'intra un minutu spardu tutt'arsoliu.-
Ma, cchi ccunnanna, ia l'haiu sulu pinzatu,
e, quannu aggioma mi susu scunzulatu;
tutti dri beddri frasi, di quartini belli,
scumpareru comu aucceddri 'nvolu.
Chiddru ca pozzu diri, stu minutu,
è, che a puisia e comu nù stranutu,
ca vena a spinzirata e nescia fora,
e l'aggarrari prima ca scumpara.
Ia 'mmenzu a l'attri mi sentu un turduni,
ma si sapa, cc'amuri propriu un c'e mai arraggiuni,
se sugnu cca e pi farimi taliàri
e se un piacii, ppi mia su cazzi amari.