Stampa
Categoria: ROMANO FRANCESCO
Visite: 2669
 

AMANTI DI TERRA LUNTANA

Francesco Romano

 

 
 

 
 
AMANTI DI TERRA LUNTANA
L'avìssimu a circàri, 'ntirrugàri,
scavàri nni lu fùnnu di lu cori,
scuprìri lu turmièntu ca cunzùma:
l'amuri di la terra ca è luntana.
Avìssimu ascutàri la sò vita,
quannu lu sò paìsi era strittu
e lu fìciru scugnàri senza drittu.
Avìssimu a capìri la sò rràggia
comu un carzaràtu nni la gàggia.
Nunn'è 'na voglia di guerra,
ma sintimièntu d'amuri ppi la terra.
Amuri ca nun si pò dimustràri
ppi lu distìnu ca nun fa turnàri.
Ma cu sùnnu li 'migrànti?
Sùnnu tanti, tanti e tanti,
simplicimènti pòviri amanti.
AMANTI DI TERRA LUNTANA
Dovreste cercarlo, interrogarlo,
scavare nel fondo del suo cuore,
trovare il tormento che consuma:
l’amore della terra che è lontana.
Dovreste ascoltare la sua vita,
quando il suo paese era stretto
e lo fecero allontanare senza diritto.
Dovreste capire la sua rabbia
come un carcerato nella gabbia.
Non è voglia di guerra,
ma sentimento d’amore per la terra.
Amore che non si può dimostrare
per il destino che non fa tornare.
Ma chi sono gli emigranti?
Sono tanti, tanti e tanti,
semplicemente poveri amanti.