SI VO ESSIRI AMATU AMA

poesia di Francesca Vitello

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SI VO ESSIRI AMATU, AMA  
Amuri… focu,
amuri… ghiacciu.
Amuri… dunci,
amuri…amaru.
Amuri… filici,
amuri…'nfilici.
Amuri…sinceru,
amuri…minzugneru.
Amuri… assinnatu,
amuri…dispiratu.
Amuri… disiatu,
amuri… disprizzatu.
Amuri…
E' turmentu, è arduri,
focu e cinniri è l'Amuri.
Cancia facci a tutti l'uri,
ma qual è lu veru amuri?!
E' ddù ciatu senza tempu
ca si stampa ni lu cori,
ca ti parla senza palori!
Ma si lu teni sulu pi 'ttìa,
iddu addiventa na malatìa!
Nill'antru cori t'ha spicchìari
comu lu celu fa cu lu mari!
L'Amuri veru è 'ddà tirapìa,
ca unn'avi né vilenu,
né erbi, né magìa!
Iddu è donu e sav'ha dunari
cu 'sta sintenza ca mà t'ha scurdari:
"Siddu vo Amuri, Amuri tu ha 'ddari!"
SE VUOI ESSERE AMATO, AMA!
Amore… fuoco
Amore… ghiaccio.
Amore… dolce,
amore… amaro.
Amore… felice,
amore… infelice.
Amore… sincero,
amore… menzognero.
Amore… assennato,
amore… disperato.
Amore… desiderato,
amore… disprezzato.
Amore…
E' tormento, è ardore,
fuoco e cenere è l'Amore
Cambia a tutte ore,
ma qual è il vero amore?!
E' quel fiato senza tempo
che si stampa dentro al cuore
che ti parla senza parole!
Ma se lo tieni solo per te,
esso diventa una malattia!
Nell'altro cuore devi specchiarti
come il cielo fa con il mare!
L'amore vero è quella terapia,
che non ha né veleno,
né erbe, né magia!
L'amore è dono e si deve donare
con questa sentenza
che mai devi dimenticare: