Stampa
Categoria: STRANO ORAZIO
Visite: 2390

 

LA STORIA DI PEPPI  MUSULINU (L'abitu nun fa monacu - Lu tradimentu)
testo: Turio Bella - canta: Orazio Strano

 

 

 

 

 
5° parte
Intantu Musulinu a manu a manu
di S. Alessiu si fa chiù vicinu
cerca a Vicenzu ma lu cerca invanu
ca d'accussì vosi lu distinu
mmeci ala guardia Chiricu avvistau
'nda lu calissi a manu lu chiamau
A dda vuci trimenda si firmau
ma a la vista di Peppi s'atterriu
pirchì na ddu mumentu ricurdau
ca 'nda l'arrestu d'iddu 'ntirviniu
Musulinu ci dissi: capistasti
ora tu scunti quannu m'arristati
Chiricu pi ni scinniri ddi frasti
pirdunu addumannau cu frasi tristi
ma Peppi ci rispusi:
Mi sputasti
quannu attaccatu fittu mi vidisti
ora t'attaccu iu omu fallaci
comu attaccasti a mia e semu paci
infatti d'attaccarlu fu capaci
a lu nimicu 'nda un pedi di nuci
na corda ci passau 'nda lu turaci
e lu strinciu comu a Cristu in cruci
dopu cu calma lu fucili para
e a sangu friddu ci sputa e ci spara.
Chistu era Pippinu Musulinu
sanguinario e tremendu cu li so nimici
ma nun era capaci d'ascippari mancu un piru
quann'era custrittu di scippari
qualchi fruttu
'nda lu zuccu di l'albiru
ci lassava li sordi inpagamentu
e lu so nomi scrittu.
Lu guvernu ci manna a centinaia
carrabineri ni ddi lochi allura
ma Musulinu di chiù s'arripara
e scansa notti e ghiornu la cattura
però se passau nda tali statu
ca gravamenti ni vinni ammalatu
e dura 'ndi stu tempu fu curatu
di Angila Parpiglia lu banditu,
l'amanti so che c'era sempre allatu
e l'adurava d'amuri infiniutu,
Roccu so frati e Ippolita so sora
a lu capizzu so sempri ci foru
Pi pagari saluti nun c'è oru
e a Musulinu nun ci parsi veru
ca stesi bonu e 'ntisi lu ristoru
d'arriturnari forti e battaglieru
Na sira a Sant?Eufemia d'Asprumunti
comu un carusu ci vinni di frunti
faceva troppu scuru 'nda ddi punti
e Peppi si sbagghiau na ddi mumenti
non sappi fari boni li so cunti
e a dd'omu ci sparau decisamenti
cu lu fucili e poi cu la pistola
cridennu che era Raffaeli Viola.
Inveci era Franciscu Sinicopi
falignami di Santu Stefanu
e furtunatamenti ca lu firiu
e nun l'ammazzau
e lu carusu era Andria Zappalà
cuscinu di Musulinu
ma Peppi si nni penti e si scunsola
e dintra a l'occhi lu chiantu ci cala
di la vucca ci manca la parola,
pi l'azioni ca aviva fattu mala
ca ddu carusu ci dissi: Pippinu
sbagliasti e cumminasti n'assassinu.
Quannu di lu cadutu fu vicinu
s'addunucchiau e dumannau pirdunu
e poiu si lu 'mpuniu a ddu mischinu
senza fari accorgiri a nessunu
e lu purtau 'nca s'un cumpari
a lu scopu di farlu midicari
Un certu Agnilloni si vosi avantari
'nda la caserma di carrabineri
aveva lu curaggiu d'arristari
a Peppi Musulinu vulinteri;
lu sappi lu briganti e si prupuni
di darici na bona lezioni
a Roccaforti incontra l'Agnelloni
ca cu un fucili all'incontru ci veni
ma mentri a ca sparari si disponi
Pippinu lu sdisarma e lu tratteni
dicennu miritassi chi t'ammazzu
pa si patri di figghiu e non lu fazzu
Lu fucili si scocca di lu vrazzu
pigghia la mira pi comu era avvezzu
e dopu spara all'anchi di ddu pazzu
ca sciancatu cascau tuttu d'un pezzu.
Peppi ci dissi: omu svinturatu
chissu ti tocca pirchì t'ha avantatu.
Poi Musulinu lassau Musulinu
e partiu pi autri cuntrati
spirannu di risparmiari sangu di li carrabineri
mentri Peppi curreva ni ddu latu
visti carrabineri na ddu situ
ma p'un fari malu c'ha oinzatu
stuccari a manca cu lu passu arditu
e si nni trasi dintra d'un cummentu
vistennusi di frati 'nda un mumentu
Dopu ritorna cu lu passi lentu
e l'occhi 'nterra ca pareva un santu
mentri diceva 'nda lu sentimentu
carrabbineri vi passu d'accantu
e nessunu di vui ca suspittati
ca Musuloinu è vistutu di frati.
Arredi un muru c'eranu appustati
quattru carrabineri forti e arditi
ma Musulinu cu passi affrittati
ci passa accanti sutta ddi vistiti
e passannu, passanu a chiddi dici:
Diu mi vi scansa di li mali nemici
 
6° parte
Antoniu Princi cu Franciscu Marchi
di Musulinu assignaru la sorti
e cu li astuzii e cu l'ingannu sparti
na sira foru arreri li so porti
purtannuci mangiari lu biatu
e vinu cu la droghi ammisturatu
Pippinu era di tunnu affamatu
dintra na grutta stancu e avvilutu
n'ansemula a Roccu Parpiglia accuppiatu
ca di quarcunu aspittaunu aiutu
e ,ncuntratu Mangioia comu si dici
ci spuntau di già li farsi amici
Franciscu Marchi a Pippinu ci dici:
Mangia, bivi e poi dormi in santa paci
ca nui in guardia stamu a li nimici
pirchì semu sinceri e assai capaci
ora n'emu appustamu in quarchi latu
si cì è cosa ni sarai svigliatu.
Però Pippinu avia stratu avvisatu
ca ddi amici puzzavunu in sigretu
perciò nun ni tuccau chiddu stufatu
binzì la fami nun ci dassi chetu
Principèi ci dissi a Marchi: riturnamu
e li carrabineri emu a chiamari
Sicuru mentri dormi l'acchiappamu
ca s'addurmisci nun vi dicu comu
lu loppiu fu assai ca ci ittamu
e svigliu nun ci sta lu galantomu
ma li cunti sbagliaru li spiuni
ca Musulinu nun era un cafuni.
Princi cu setti sbirri lu 'nfamuni
a mezzannotti riturnau 'ddani
ma Peppi svigliu misu 'nda n'agnuni
di ncoddu ci sparau peggiu d'un cani
e ansemi a Roccu s'attaccau a focu
cu li carrabineri 'nda ddu locu.
E sparannu, sparannu a pocu a pocu
s'alluntanaru d'ogni so nemicu
ma scappari di notti nun è un jocu
'nda ddi muntagni sdurrubusi a picu
perciò nsemi a Parpiglia nda un paghhiaru
stanchi e abbattuti 'nfini si curcaru.
Pippinu e lu so cumpagnu non durmivanu spinsirati
pirchì nun vulivanu fari la fini di li fissa
ma mancu pidui uri arripusaru
pirchì lu sonnu era liggeru
e li di amici già s'arrisbhiaru
ntisiru ... e si suseru
era un carrabineri ca passava
e versu lu pagghiaru s'avviava.

 

 

Biografia di un bandito: Giuseppe Musolino


Requisitoria del P.M. nella causa contro il bandito Giuseppe Musolino e complici

vedi biografiaGiuseppe Musolino secondo Wikipedia
http://it.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Musolino

 
La vita del bandito Giuseppe Musolino è raccontata da Orazio Strano con una visione particolare, quella che volevano sentire gli ascoltatori del cantastorie.
Orazio Strano parla di un personaggio buono, che per sorprusi ricevuti, si incattivisce trucidando i suoi nemici. E' visto come, tra l'altro fanno tutti i cantastorie, come un eroe popolare, che leva ai ricchi per dare ai poveri, in effetti se però si legge la biografia di un bandito: Giuseppe Musolino, scritta dai medici psichiatri che lo hanno curato o la requisitoria del P.M. nel processo contro Musolino celebrato a Lucca si denota già da giovane, un personaggio, attaccabrighe, violento, che ha che fare, varie volte, con la legge, e che viene ingiustamemnte condannato a 21 anni per false deposizioni di Zoccali Vincenzo ed amici in merito ad una sparatoria subita dallo Zoccali Vincenzo. Da quel momento Musolino vive solo per vendicarsi dei suoi nemici. La posizione di Orazio Strano è comprensibile considerato anche che il mestiere di cantastorie è quello che gli permette di vivere.
Nelle grandi linee racconta, anche se in modo romanzato la storia del bandito Musolino. Veramente poetici a volte alcuni versi della cantata di Orazio Strano
Nicolò La Perna