Stampa
Categoria: STRANO ORAZIO
Visite: 3186

 

LA STORIA DI GIULIANO 3 e 4 parte (Natale di sangue e spia - Giustiziere)

 

 

 

 

 
S'avvicinava lu Santu Natali e a Turi in casa passalu lu voli
pirchì crideva giustu e naturali di la famiglia aviri li cunsoli
comu quann'era ancora un cittadinu senza di 'ncoddru ddu lu mali distinu.
Lu cori ci l'aviva ancora chinu di la ducizza di un tempu luntanu
quannu l'amuri so aviva vicinu l'amuri spinsiratu e juculanu
e rivideva l'occhi luminusi di Mariannina so l'occhi adurusi
si ricurdau quannu chiù carusi un jornu l'avvicinau trimanni quasi
ci dissi paoli affettuosi ca di l'amuri foru prima basi
ed idda russa in faccia e affruntusidda la manu ci stringiu e scappau la bedda
Turi ni dda notti di Natali pari ca l'avia davanti all'occhi a Mariannina
ca ci stingeva la manu comu la prima vota ca si ficiru ziti
In cori sio sintia tanti cutedda a ddi ricordi ca vinevanu a fudda
pi disturbari li so cirivedda e farici satari la midudda
Cu sa pinsau se in casa mia pozzu truvari la bedda Maria
e fabbricau cu la fantasia l'incontru fattu d'affettu e di gioia
l'incontro chiù amurusu ca ci sia senza pinzari a lu distinu boia
ca lu tiniva pintu a la galera pi li dilitti ca viva fattu a schera
ma pi Turiddu scantu nun cu nn'era, nun canusceva 'nzoccu era la paura
e decisi lu modu e la manera di iri a Muntilepri a tarda ura
a la viglilia di Natali appuntu pi godisi la festa appena juntu
Però non arrinisciu tuttu lu cuntu pi quantu fussi attivu e stassi attentu
pirchì la polizia informa(zioni) avia assuntu e di Turi sapia lu sentimentu
sapia l'amuri ca nutriva in pettu e pi la casa so tuttu l'affettu
Lu culunnellu dissi: Ca l'aspettu ca pi Natali scinni lu picciottu
ni sugnu sicurissimu e scummettu
ca mi lu mangiu megliu d'un biscottu Turi difatti di 'ntra li muntagni
scinniu in paisi insemula e cumpagni E allura s'abbrusciaru li castagni
pirchì la pulizia ci misi 'mpegni e fu na notte d'arresti e di spagni
di scaramucci, di sconfitti e 'ngegni. Nun potturu scappari li briganti
e vinnunu arristati tutti quanti. Scappau sulu Giulianu ni ddi istanti
ca fu chiù furtunatu veramenti ma fu pigghiatu di n'ira giganti
ca lu so cori scunvilgiu in da nenti ci passi una ingiustiza madurnali
ddu chetu di la notti di Natali e peggiu di Lucifiru infernali
vinnitta pensa, e la vinnitta apposta.
attagghiu lu stradali armatu di lu mitra
e do pistuli aspittannu l'amici prigiuneri accumpagnati di carrabbineri
Già proggettatu aviva 'ndo pinseri all'autocarro subito sparari
cu la speranza ca li cartucceri putissi prestamenti sbarazzari
e liberari cussì sparannu li so cumpagni ch'attaccati stannu
sparau di fatti e fici sangu e dannu un carrabineri cascau muribunnu
nuddu si fiurava tali ingannu nuddu cridia a sta surprisa attunnu
ma la surprisa durau pocu pocu e scatenau un fittu e duru focu
E chi successi i carrabineri sparavanu Giulianu sparava ancora
'ntrunava la campagna na ddu locu ca la muschitteria faciva l'ecu
ma quannu Turi fici lu sfocu smittiu la lotta e acchianau di sbecu
sulu suliddu la muntagna cara ca li so caverni lu ripara.
Era cuntenti ddu spara spara pirchì li so cunpagna na chidd'ura
sapevanu ca Turi si pripara pi libbirali da lo so cattura
e non eranu affattu abbannunati essendo Giulianu in libirtati
difatti pochi jorni su passati da lu Natali
e già limi pizzuti ci arrivanu a ddi genti carzarati
pi sirrari li sbarri muti muti e prima ca scurau la settimana
libiri ognunu a la muntagna acchiana
Do carceri si ni sciddicaru linzola linzola e foru a la libertà
e cu la libertà custau chiù grana e Turi chiù furtuna
pirchì di la ricchizza paesana pocu ci ni lassau ad ogni pirsuna
cu estursioni, ricatti e rapini dinari ni 'nsaccau senza fini
aviva li casciaforti beddi chini li ricchi di la guerra e li baruni
e tanti benestanti cittadini foru spugghiati di li miliuni
mentri Turiddu fa lu ginirusu cu lu populu vasciu e bisugnusu.
Dava dinari cu lu pugnu chiusu a cu 'ncuntrava debuli e indifisu
dava l'aiutu so cu fermu pusu addifinnennu lu debuli offisu
e cu giustizzia d'iddu addumannava e giustizia a modu so somministrava .
La fami so chiù stava e ciù acchianava la stampa di Giulianu già scriveva
ed iddu a tali scrittu si priava pirchì n'omu impurtanti si crideva
specie quannu liggiu 'nda na rivista che era cercatu da li giornalista
ma mentri tanta gloria conquista non dormi la giustizia, non fa sosta
e a Giulianu nun perdi di vista e la so attività cara ci costa.
Perciò stenni na riti di spiunaggio attorno a iddu e a lu so passaggiu
ma Turi sempri all'erta attivu e saggiu sentì ca attorno a iddu cì è un maniggiu
e lu suspettu veni adagiu adagiu dintra lu cori so paru un passiggio
senti 'nta l'aria che c'è tradimentu e apri l'occhi chiù e chiù sta attentu
C'era nda so banda ni ddu mumentu un picciutteddu appena appena juntu
che dichiarava di essiri cuntentu di fari lu briganti gusstappuntu
e fu propriamenti supra a iddu ca lu suspettu cascau di Turiddu
Lu fici survigliari mentri iddu cridia nun lu guardassi propiu nuddu
ma siccomi era ancopra picciliddu vidennu ci siccau lu pidicuddu
che na nuttata Turiddu ci dissi: A tia, mi n'haiu accurgiutu ca mi fai la spia
No non è veru, Vergine Maria non sugnu ntradituri e mancu boia
e iu ti dicu si megliu pi tia siddu n'avissi natu, figghiu gioia.
Ditti siddu li sai li to prighieri raccumanniti a Diu ni li sinceri
Giulianu sull'istanti tirau la pistola e ddu picciutteddu gridava:
No Turi, non m'ammazzari ma Giulianu nun tisi nudda pietà
e lu carraculava menu arreri versu lu muru
chinu di fururi. Non m'ammazzari Turi
ca nun veri li to suspetti, parola d'onuri ma Giulianu l'ariddu tirau (grilletto)
e a ddu picciottu mortu stinnicchaiu.
poi supra di ddu corpu ci lassau un fogghiu di carta scritta e sinn'i ju
e dda ddu fogliu a lapisi si signau quattrru paroli ca tutti attirriu
Giulianu accussì in ogni mumentu li spiculisi e d'ogni tradimentu
4 Giustizieri
Alla viulenza bruta e sanguinusa Giulianu vuleva qualchi 'mprisa
di na buntà gentili e ginirusa da la so fama finu in celu isa
e si parlava 'nda la Conca d'oru di lu so cori bonu a tutti a coru.
Ma Turi cu grannizza e cu ddu coru aiutava li poveri daveru
e li trattava comu frati e soru mentri era cu li ricchi tantu feru
e sparteva dinari in quantitati ad urfaneddi, viduvi e malati.
Vui n'aviti nenti e ni manciati e c'è cu nn'avi assai cosi squisiti
ad iddi ci livai zoccu bramati e vi li portu a vui ca fami aviti
dicia Giulianu a cu binificava e dinari e mangiari ci purtava
e comu un giustizieri praticava di Judici e carnefici faceva
cu di li puvireddi apprufittava la so cunnanna sicura l'aveva
e la giustizia so pi primu trova un drugheri chiamatu Terranova
Chistu c'avia frumentu pasta ed ova e cu l'usura a creditu vinneva
azziccannu accussì pungenti chiovi a li clienti poveri ca aveva
e guadagnannu lu milli pi centu quannu vinneva un chilu di frumentu
Quannu sappi stu fattu 'nda un mumentu Turi Giulianu ci fici lu cuntu
l'assassinau 'npiazza senza stentu e la sintenza ci liggiu a ddu puntu
dopu ca na prighiera ricitau cu lu so mitra lu giustiziau.
Ad un certu Nardu Critti ca arrubbau na vacca a un puvireddu e si nni ju

dicennu Giulianu mi mannau a corpa di pistola lu finiu
e attagghiu lu cadaviri di Critti lassau quattru paroli chiari e schitti
Quattru su li paroli schitti schitti ma significativi assai di fatti
e Giulianu non roba mai l'afflitti però li ricchi si, quannu c'ammatti
e a cu sappi o liggiu tali bigliettu pinsau ca lu so fari era currettu.
Ma lassamu u latru da vacca e pigghiamu l'Ufficiali pustali di Muntilepri
p'aviri avutu spessu lu difettu d'ingannari li genti 'ncuttu 'ncuttu,
stu tali Turi Abbati pocu rettu vinni ammazzatu comu un farabuttu.
Turi Giulianu ci fici la festa c'un corpu di pistola 'nda la testa
e chissu fici na fini funesta essennu ufficiali di la posta
s'approfittava cu na mossa lesta supra i dinari misi in sosta
e mannati di genti paesani emigrati 'nda terra assai luntani
Pi chistu mutivu Turi l'ammazzau dintra l'ufficiu stissu
Giulianu era un giustizieri, ma ni lu stessu tempu un cori ginirusu
Un jornu ca guardava vaddi e chiani cu lu so cannucchiali visti infini
du picciliddi, figghi di viddani ca chiancevanu forti li mischini
Turi Giulianu si c'avvicinau e cuntu di ddu chiantu dumannau,
un briganti li sordi n'arrubbau unu di li carusi rispunniu
li sordi ca me matri n'affidau p'accattari la spisa, santu Diu
eranu quattru mila e rutti liri, e nun putemu a la putia chiù ghiri
Turi si cummuviu sintennu diri ca li carusi avianu a turnari
senza la spisa e cu dispiaciri p'avirici arrubbatu li dinari
'nficcau la manu 'nda la so sacchetta e ci desi dinari in tutta fretta
turnati a vostra matri ca v'aspetta iti tranqulli pi la strata tutta
ca guai a cu vi vatta qualchi etichetta a la pistola mia li mendu sutta
e li du piccidirri si nni eru surridenti e felici pi daveru.
Avitu vistu cu era Giulianu 'nfunnu era chistu ddu briganti feru
ca trimari facia un paisi paru.

cu li superbi spiatatu e siveru gimirusu cu cui n'avia dinaru
ma fu macari un ladru gintilomu pi cui acquistà chiù fama lu so nomu.
 

 

 

tratto da
http://biografieonline.it/biografia.htm?BioID=2836&biografia=Salvatore+Giuliano
Salvatore Giuliano nasce a Montelepre, in provincia di Palermo, il 22 novembre 1922,
da una famiglia di modesti contadini che cresce il ragazzo educandolo ai valori della
fede e del lavoro.
Ed è proprio quando è alle prese con le dure fatiche quotidiane che, mentre trasporta
due sacchi di frumento acquistati di contrabbando, nel torrido pomeriggio del 2
settembre 1943, che viene bloccato da una pattuglia di carabinieri; Turiddu, come
lo chiamano in casa, abbandona frumento e cavallo e si dà alla fuga. Ferito da due
dei molti colpi di fucile che i gendarmi gli sparano, egli estrae la pistola che
prudenzialmente porta con sé per difendersi da eventuali incontri con i briganti e fa
fuoco uccidendo accidentalmente uno degli inseguitori. Riesce a trascinarsi in un bosco
facendo perdere le proprie tracce, ma da quel momento la sua vita è segnata.
Soccorso da alcuni contadini e poi dai suoi familiari, trascorre circa un mese in
condizioni di salute molto instabili, nascosto in una casa abbandonata, a Palermo,
ed assistito da un medico, il prof. Purpura, uomo onesto e di idee fortemente
separatiste che va spesso a visitarlo.
Nel corso dei loro incontri il professore informa Salvatore della fine della guerra,
ma lo istruisce altresì sulla storia e sui patimenti del popolo siciliano convincendolo
della bontà del progetto indipendentista "Sicilia-Nazione".
Rimessosi in salute il ragazzo fa ritorno nella casa di Montelepre, rimanendo
sempre guardingo e pronto alla fuga nel caso di arrivo dei gendarmi.
E infatti, nella notte del 23 dicembre 1943, a Montelepre piombano 800 carabinieri
per catturarlo. Ne fa le spese suo padre che, uscito di casa per verificare la presenza
dei militi, viene da questi bloccato e crudelmente malmenato.
Salvatore riesce a fuggire, dopo aver ucciso un carabiniere e feriti altri due.
Si rifugia in una grotta, e inizia così la sua vita di latitante nei boschi.
Raccoglie intorno a sé altri ricercati formando una banda e riuscendo presto,
associando a delitti e rapine una grande generosità verso i poveri, a costruire
intorno al suo nome un alone di leggenda.
Col cinismo che oramai lo contraddistingue, pone al servizio della politica la sua
forza e la sua popolarità. Nel 1945 è nominato colonnello del'esercito separatista,
ma ben presto abbandona il movimento (MIS-EVIS, Movimento Indipendentista
Siciliano - Esercito Volontario per l'Indipendenza della Sicilia) e sostiene prima
i Monarchici e poi la Democrazia Cristiana.
Utilizzato nella lotta contro il comunismo, tanto dalla politica quanto, pare,
dalla mafia, dopo il successo delle sinistre alle elezioni siciliane del 1947,
il 1° maggio Salvatore Giuliano e la sua banda aprono il fuoco sulla folla
radunatasi a Portella della Ginestra per la festa del lavoro: è un massacro,
con 11 morti, fra cui due bambini, e 27 feriti, alcuni dei quali moriranno di lì a dopo.
La repressione durissima che ne segue, nei confronti del brigantaggio, non riuscirà
tuttavia a colpirlo. Sarà trovato morto, il 5 luglio 1950, a Castelvetrano.
Si dirà che l'autore dell'assassinio sia stato un suo cugino e luogotenente,
Gaspare Pisciotta; gli atti processuali indicheranno, invece, il capitano Antonio
Perenze quale autore dell'uccisione, in uno scontro a fuoco fra carabinieri e briganti;
qualcun altro dirà che quel corpo addirittura non fosse il suo, ma la vicenda rimane
avvolta nel mistero. E senza risposta rimane l'interrogativo sull'esistenza
e sull'identità dei mandanti della strage di Portella.
Salvatore Giuliano muore dunque all'età di 28 anni: per i siciliani resterà
un eroe romantico, mitico, celebrato in molte ballate della cultura popolare